22 Acestea sunt poruncile pe care Domnul le-a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori și negură deasă și nu a mai adăugat nimic. Le-a scris pe două table de piatră și mi le-a dat mie.
23 Când ați auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea, căpeteniile semințiilor voastre și cei din sfatul bătrânilor s-au apropiat de mine
24 și mi-au zis: «Iată că Domnul , Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava și măreția Sa și noi am auzit glasul Lui din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului și el a rămas în viață.
25 Dar acum, de ce trebuie să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui și ne va omorî dacă vom continua să ascultăm glasul Domnului , Dumnezeul nostru.
26 Cine este omul care să fi auzit, ca și noi, glasul Dumnezeului celui Viu, vorbind din mijlocul focului și să trăiască?
27 Apropie-te tu și ascultă tot ceea ce Domnul , Dumnezeul nostru, va vorbi. Apoi să ne spui și nouă tot ceea ce El îți va zice, iar noi vom asculta și vom împlini.»
28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-ați spus și mi-a vorbit: «Am auzit cuvintele pe care ți le-a spus poporul acesta. Tot ceea ce au vorbit este bine.