6 Au început să aducă Domnului arderile de tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când TemplulDomnului nu era încă construit.
7 Le-au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor și le-au dat mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tirienilor, ca să aducă lemn de cedru, să-l aducă pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviințarea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.
8 În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru și i-au numit pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului.
9 Iosua împreună cu fiii și cu rudele lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Hodavia), precum și urmașii lui Henadad cu fiii și cu rudele lor – leviții – s-au unit cu toții ca să îi supravegheze pe cei ce lucrau la Casa lui Dumnezeu.
10 Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului , preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să-L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, urmașii lui Asaf, – cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel.
11 Ei au început să-L laude și să-I mulțumească Domnului , cântând „El este bun! Îndurarea Lui ține pe vecie față de Israel“. Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră puse temeliile Casei Domnului.
12 Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie.