1 După ce s-au isprăvit toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicându-mi: „Poporul lui Israel, inclusiv preoții și leviții, nu s-au separat de popoarele țărilor dimprejur, ci s-au dedat la necurățiile canaaniților, hitiților, periziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților.
2 Ei și-au luat soții dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât și pentru fiii lor. Neamul cel sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele țărilor dimprejur, iar cei dintâi care au fost necredincioși au fost chiar căpeteniile și dregătorii.“
3 Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâșiat hainele și mantaua. Mi-am smuls păr din cap și din barbă și m-am lăsat jos înmărmurit.
4 S-au strâns la mine toți aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioșia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas așa îngrozit până la jertfa de seară.
5 Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele și cu mantaua sfâșiate, m-am plecat pe genunchi și, întinzând mâinile spre Domnul , Dumnezeul meu,
6 am zis: „Dumnezeul meu, sunt umilit și mi-e rușine, Dumnezeul meu, să-mi ridic fața spre Tine! Căci fărădelegile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre și vina noastră a crescut până la ceruri.
7 Din vremea strămoșilor noștri și până în ziua de astăzi am fost foarte vinovați și, din cauza fărădelegilor noastre, noi, regii noștri și preoții noștri am fost dați pe mâna împăraților străini, a sabiei, a sclaviei, a jafului și a rușinii, așa cum se vede și astăzi.
8 Acum, pentru puțină vreme, am avut iarăși parte de bunăvoința Domnului , Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămășiță și ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să reaprindă lumina ochilor noștri și să ne aducă puțină înviorare în sclavia noastră.
9 Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Și-a arătat îndurarea față de noi înaintea împăraților Persiei și astfel ei ne-au dat putere de viață ca să putem înălța Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine și să avem astfel un zid de apărare în Iuda și în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale,
11 pe care le-ai poruncit prin robii Tăi, profeții, spunând: «Țara în care veți intra ca să o luați în stăpânire este o țară stricată din cauza tuturor practicilor hidoase ale popoarelor străine. Au umplut țara de practicile lor hidoase și de necurățiile lor de la un capăt la celălalt!
12 Să nu vă dați fetele fiilor lor și nici să nu le luați fetele pentru fiii voștri! Să nu umblați niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriți și să ajungeți să mâncați bunătățile țării și să le lăsați de moștenire pentru totdeauna fiilor voștri!»
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a vinii noastre cea mare, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puțin decât amfi meritat în urma fărădelegilor noastre și ne-ai lăsat rămășița aceasta,
14 să încălcăm iarăși poruncile Tale și să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de practici hidoase? Nu te-ai mânia iarăși pe noi, până acolo încât ne-ai nimici fără să ne mai lași vreo rămășiță sau vreun supraviețuitor?
15 Doamne , Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept, căci totuși ne-ai scăpat o rămășiță, așa cum se vede astăzi. Iată-ne acum stând vinovați înaintea Ta, deși știm că din această cauză nu suntem vrednici să stăm înaintea Ta.“