1 După ce s-au isprăvit toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicându-mi: „Poporul lui Israel, inclusiv preoții și leviții, nu s-au separat de popoarele țărilor dimprejur, ci s-au dedat la necurățiile canaaniților, hitiților, periziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților.
2 Ei și-au luat soții dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât și pentru fiii lor. Neamul cel sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele țărilor dimprejur, iar cei dintâi care au fost necredincioși au fost chiar căpeteniile și dregătorii.“
3 Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâșiat hainele și mantaua. Mi-am smuls păr din cap și din barbă și m-am lăsat jos înmărmurit.
4 S-au strâns la mine toți aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioșia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas așa îngrozit până la jertfa de seară.
5 Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele și cu mantaua sfâșiate, m-am plecat pe genunchi și, întinzând mâinile spre Domnul , Dumnezeul meu,
6 am zis: „Dumnezeul meu, sunt umilit și mi-e rușine, Dumnezeul meu, să-mi ridic fața spre Tine! Căci fărădelegile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre și vina noastră a crescut până la ceruri.