10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale,
11 pe care le-ai poruncit prin robii Tăi, profeții, spunând: «Țara în care veți intra ca să o luați în stăpânire este o țară stricată din cauza tuturor practicilor hidoase ale popoarelor străine. Au umplut țara de practicile lor hidoase și de necurățiile lor de la un capăt la celălalt!
12 Să nu vă dați fetele fiilor lor și nici să nu le luați fetele pentru fiii voștri! Să nu umblați niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriți și să ajungeți să mâncați bunătățile țării și să le lăsați de moștenire pentru totdeauna fiilor voștri!»
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a vinii noastre cea mare, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puțin decât amfi meritat în urma fărădelegilor noastre și ne-ai lăsat rămășița aceasta,
14 să încălcăm iarăși poruncile Tale și să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de practici hidoase? Nu te-ai mânia iarăși pe noi, până acolo încât ne-ai nimici fără să ne mai lași vreo rămășiță sau vreun supraviețuitor?
15 Doamne , Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept, căci totuși ne-ai scăpat o rămășiță, așa cum se vede astăzi. Iată-ne acum stând vinovați înaintea Ta, deși știm că din această cauză nu suntem vrednici să stăm înaintea Ta.“