4 S-au strâns la mine toți aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioșia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas așa îngrozit până la jertfa de seară.
5 Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele și cu mantaua sfâșiate, m-am plecat pe genunchi și, întinzând mâinile spre Domnul , Dumnezeul meu,
6 am zis: „Dumnezeul meu, sunt umilit și mi-e rușine, Dumnezeul meu, să-mi ridic fața spre Tine! Căci fărădelegile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre și vina noastră a crescut până la ceruri.
7 Din vremea strămoșilor noștri și până în ziua de astăzi am fost foarte vinovați și, din cauza fărădelegilor noastre, noi, regii noștri și preoții noștri am fost dați pe mâna împăraților străini, a sabiei, a sclaviei, a jafului și a rușinii, așa cum se vede și astăzi.
8 Acum, pentru puțină vreme, am avut iarăși parte de bunăvoința Domnului , Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămășiță și ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să reaprindă lumina ochilor noștri și să ne aducă puțină înviorare în sclavia noastră.
9 Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Și-a arătat îndurarea față de noi înaintea împăraților Persiei și astfel ei ne-au dat putere de viață ca să putem înălța Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine și să avem astfel un zid de apărare în Iuda și în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale,