8 Acum, pentru puțină vreme, am avut iarăși parte de bunăvoința Domnului , Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămășiță și ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să reaprindă lumina ochilor noștri și să ne aducă puțină înviorare în sclavia noastră.
9 Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Și-a arătat îndurarea față de noi înaintea împăraților Persiei și astfel ei ne-au dat putere de viață ca să putem înălța Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine și să avem astfel un zid de apărare în Iuda și în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale,
11 pe care le-ai poruncit prin robii Tăi, profeții, spunând: «Țara în care veți intra ca să o luați în stăpânire este o țară stricată din cauza tuturor practicilor hidoase ale popoarelor străine. Au umplut țara de practicile lor hidoase și de necurățiile lor de la un capăt la celălalt!
12 Să nu vă dați fetele fiilor lor și nici să nu le luați fetele pentru fiii voștri! Să nu umblați niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriți și să ajungeți să mâncați bunătățile țării și să le lăsați de moștenire pentru totdeauna fiilor voștri!»
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a vinii noastre cea mare, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puțin decât amfi meritat în urma fărădelegilor noastre și ne-ai lăsat rămășița aceasta,
14 să încălcăm iarăși poruncile Tale și să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de practici hidoase? Nu te-ai mânia iarăși pe noi, până acolo încât ne-ai nimici fără să ne mai lași vreo rămășiță sau vreun supraviețuitor?