10 Munții Te-au văzut și s-au cutremurat. Potopul de ape s-a revărsat, iar adâncul și-a făcut auzit glasul și și-a înălțat valurile.
11 Soarele și luna s-au oprit în înălțimi la sclipirea săgeților Tale care pornesc, la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12 Tu străbați pământul cu indignare și treieri neamurile cu mânie.
13 Ai ieșit ca să-Ți eliberezi poporul, ca să-l izbăvești pe unsul Tău. Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății, l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Sela
14 I-ai străpuns capul cu propriile-i săgeți, atunci când războinicii lui s-au dezlănțuit ca să ne împrăștie! Bucuria lor a fost atuncica a celor ce-l devorează pe sărac fără să știe nimeni.
15 Tu pășești pe mare cu caii Tăi, agitând apele cele mari.
16 Când am auzit, mi s-a cutremurat trupul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase și am început să tremur din genunchi! Totuși voi aștepta liniștit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.