16 Nu s-a prăpădit hrana sub ochii voștri – adică bucuria și veselia din Casa Domnului?
17 Semințele s-au pârjolit sub bulgări, hambarele sunt pustii, grânarele sunt în ruine, căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele! Cirezile de vite umblă amețite, pentru că nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă pedeapsa.
19 Către Tine, Doamne , strig, căci focul a mistuit pășunile pustiei și flăcările au ars toți copacii câmpiei.
20 Chiar și fiarele câmpului tânjesc după Tine, căci albiile s-au uscat, iar focul a mistuit pășunile pustiei.