22 Când veți semăna în al optulea an, veți mânca tot din roadele vechi; până în al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.
23 Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că țara este a Mea, iar voi sunteți străini și peregrini înaintea Mea.
24 De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25 Dacă unul dintre cei din poporul tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, va trebui să vină și să răscumpere ceea ce el a vândut.
26 Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuși în stare să poată face răscumpărarea,
27 atunci să socotească anii de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența, după care se poate întoarce la proprietatea lui.
28 Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie; în anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea și astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.