1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de jaf și care nu renunță la a prăda!
2 Se aude pocnetul biciului și uruitul roții, galopul cailor și huruitul carelor!
3 Călăreții se năpustesc, săbiile scânteiază, iar sulițele fulgeră! Peste tot sunt o mulțime de morți, grămezi de cadavre, hoituri fără număr, oameni care se împiedică de hoituri –
4 și aceasta din cauza multelor desfrânări ale prostituatei, fermecătoarea, stăpâna vrăjitoriilor, care subjuga neamuri prin desfrânările ei și clanuri prin vrăjitoriile ei.
5 «Iată că sunt împotriva ta! zice DOMNUL Oștirilor. Îți voi ridica poalele în capși voi arăta neamurilor goliciunea ta, iar regatelor – rușinea ta!
6 Voi arunca murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face o priveliște pentru toți.
7 Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: ’Ninive este pustiită! Cine o va plânge?‘ Unde să-ți caut mângâietori?»
8 Ești tu mai bună decât No-Amon, cetatea care era așezată pe Nil, înconjurată de ape, a cărei fortăreață era mareaal cărei zid era apa?
9 Cuș și Egiptul erau tăria ei nemărginită, iar Put și Lubim îi erau ajutoare.
10 Și totuși a fost exilată, a trebuit să plece în captivitate! Chiar și copiii ei au fost zdrobiți la fiecare capăt de drum! Au tras la sorț pentru fruntașii ei, și toți mai marii ei au fost puși în lanțuri.
11 Și tu te vei îmbăta și te vei ascunde! Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!
12 Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini plini cu cele dintâi roade; dacă sunt scuturate, ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13 Iată, cei din oștirea ta sunt ca niște femei în mijlocul tău! Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi; focul le-a mistuit zăvoarele.
14 Scoate-ți apă pentru asediu! Întărește-ți fortificațiile! Frământă lutul! Calcă în picioare mortarul! Pregătește cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va mistui focul, iar sabia te va tăia; te va mânca, ca o lăcustă! V-ați tot înmulțit ca lăcusta Ielek , v-ați tot înmulțit ca lăcusta Arbe !
16 Ți-ai înmulțit negustorii mai mult decât stelele cerului. Ei însă prădează ca lăcusta Ielek și apoi zboară.
17 Voievozii tăi sunt ca lăcusta Arbe , iar scribii tăi ca un roi de lăcuste care se așază pe ziduri într-o zi răcoroasă, dar care, atunci când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde au fost.
18 Păstorii tăi au ațipit, împărate al Asiriei, iar nobilii tăi se odihnesc! Poporul tău a fost împrăștiat pe munți și nu este nimeni să-i adune!
19 Nu este alinare pentru rana ta, iar lovitura-ți este fatală! Toți cei ce aud vești despre tine, bat din palme, căci cine nu a fost atins de cruzimea ta fără margini?!“