1 „Israel era o vie mănoasă care dădea roade pentru sine. Cu cât avea mai multe roade, cu atât își înmulțea altarele; cu cât îi era mai bogată țara, cu atât își înfrumuseța mai mult stâlpii sacri.
2 Inima le este împărțită. Acum dar să-și poarte osânda! El le va dărâma altarele și le va distruge stâlpii sacri.
3 Apoi vor zice: «Nu avem rege pentru că nu ne-am temut de Domnul! Dar și dacă am avea un rege, ce ar putea face acesta pentru noi?»
4 Ei rostesc cuvinte fără rost și, cu jurăminte false, încheie legăminte. De aceea litigiile răsar ca pelinul pe brazdele ogorului.