2 Cu cât îi chemam mai mult, cu atât se îndepărtau de Mine; jertfeau baalilor și ardeau tămâie idolilor.
3 Eu am fost Cel Ce l-am învățat pe Efraim să meargă, luându-l de mâini, dar el nu și-a dat seama că Eu am fost Cel Ce l-am vindecat.
4 I-am tras cu funii omenești, cu legături de dragoste. Am fost pentru ei ca cei care ridică jugul de pe umeriși M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.
5 Dar oare nu se vor întoarce în țara Egiptului și nu va fi asirianul împăratul lor, pentru că au refuzat să se pocăiască?
6 Sabia se va dezlănțui în cetățile lor, le va distruge zăvoarele porților și-i va devora din pricina planurilor lor rele.
7 Dar poporul Meu este pornit să-Mi întoarcă spatele. De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt, El nu-i va înălța nicidecum.
8 Totuși cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum aș putea să-ți fac ca Admei? Sau să mă port cu tine ca și cu Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și toată ființa-Mi freamătă de compasiune.