3 După multă asuprire și muncă grea, Iuda s-a dus în captivitate. Locuiește printre neamuri și nu găsește un loc de odihnă. Toți prigonitorii lui l-au ajuns chiar în toiul strâmtorării lui.
4 Drumurile Sionului jelesc, căci nimeni nu mai vine la sărbători. Toate porțile lui sunt distruse, iar preoții săi suspină; fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5 Dușmanii lui au devenit stăpâni și vrăjmașii lui au parte de bine, căci Domnul l-a făcut să sufere din cauza mulțimii nelegiuirilor sale. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea dușmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionuluitoată splendoarea ei! Prinții săi au ajuns ca cerbii care nu găsesc pășune, care fug, dar fără putere, dinaintea urmăritorului.
7 În zilele necazului și ale rătăcirii lui, Ierusalimul își aduce aminte de toate bogățiile pe care le-a avut în zilele de odinioară. Când poporul lui a căzut în mâna dușmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor! Vrăjmașii l-au privit și au râs pe seama prăbușirii lui.
8 Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult și de aceea a ajuns murdară. Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însuși suspină și își întoarce fața.
9 Necurăția era pe rochia ei și nu s-a gândit la sfârșitul său. Căderea ei a fost de neînțeles și n-a fost nimeni s-o consoleze. „Privește-mi, Doamne , durerea, căci vrăjmașul a triumfat!”