1 Cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la fiecare colț de stradă.
2 Cum fiii prețioși ai Sionului, altădată prețuiți ca aurul pur, sunt considerați acum ca ulcioarele de lut, lucrate de mâinile olarului.
3 Până și șacalii își scot sânul ca să-și alăpteze puii! Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă ca struții pustiei.
4 Limba celui alăptat se lipește de cerul gurii, fiind uscată de sete. Copiii cer pâine, însă nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu delicatese zac acum părăsiți pe străzi. Cei crescuți în purpură se lipesc acum de un morman de cenușă.
6 Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.
7 Prinții ei erau mai curați decât zăpada și mai albi decât laptele. Trupurile le erau mai roșii decât coralii, iar fețele le erau ca safirul.
8 Acum însă sunt mai negri la înfățișare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoști pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase și a devenit uscată ca lemnul.
9 Cei uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei uciși de foamete; lihniți de foame, aceștia se sting din lipsa roadelor câmpului!
10 Femeile, care odată erau pline de milă, și-au fiert copiii cu mâinile lor; ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.
11 Domnul Și-a dezlănțuit toată furia, Și-a revărsat mânia Lui aprigă! A aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile.
12 Regii pământului n-ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gânditcă dușmanul și vrăjmașul vor intra pe porțile Ierusalimului.
13 S-a întâmplat din pricina păcatelor profeților lui și a nelegiuirilor preoților lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.
14 Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, atât de mânjiți de sânge, încât nimeni nu îndrăznește să se atingă de veșmintele lor.
15 „Plecați, necuraților!“ se strigă la ei; „Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“ Fugind și rătăcind printre neamuri, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“
16 Domnul Însuși i-a împrăștiat, nemaiveghind asupra lor. Astfel, preoților nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.
17 Ochii noștri obosiseră, așteptând zadarnic ajutorul. Din turnurile noastre ne uitam după un neam care nu ne putea izbăvi.
18 Dușmanii ne luau urma, astfel că nu puteam ieși în piețe. Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârșitul.
19 Prigonitorii noștri au fost mai iuți decât vulturii cerului. Ne-au urmărit pe munți și ne-au pândit în pustie.
20 Unsul Domnului , suflarea vieții noastre, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“
21 Bucură-te și saltă de veselie, fiică a Edomului, tu, care locuiești în țara Uț! Să știi însă că potirul va trece și pe la tine; te vei îmbăta și te vei dezbrăca!
22 Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârșit. El nu-ți va mai prelungi exilul. Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi și îți va scoate la iveală păcatele.