11 Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb; ficatul mi se varsă pe pământ, deoarece fiica poporului meu este zdrobită; copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.
12 Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea și vinul?“ și cad leșinați, asemenea răniților, pe drumurile cetății, dându-și ultima suflare la pieptul mamelor lor.
13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar și cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va putea vindeca?
14 Profeții tăi au avut pentru tine viziuni false și amăgitoare; nu ți-au scos la iveală păcatele, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ți-au spus oracole false și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră și dau din cap în fața fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea perfectă a frumuseții și bucuria întregului pământ?!“
16 Toți vrăjmașii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit-o! Da, aceasta e ziua pe care am așteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“
17 Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise; Și-a împlinit cuvântul pe care îl poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă, a făcut din tine bucuria vrăjmașilor tăi și a înălțat puterea dușmanilor tăi.