16 Mi-a zdrobit dinții cu pietriș și m-a culcat în cenușă.
17 Mi-a luat pacea și am uitat ce înseamnă fericirea.
18 Am zis: „S-a dus puterea mea de viață și ceea ce nădăjduiam de la Domnul! “
19 Îmi amintesc de durerea și de rătăcirea mea, de amărăciune și de pelin.
20 Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele și se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte și ce mă face să mai nădăjduiesc:
22 „ÎndurărileDomnului nu s-au sfârșit, mila Lui nu este la capăt.