32 Ci, când mâhnește pe cineva, se îndură iarăși de el, după bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjește, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34 Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări,
35 când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptățit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?
37 Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?