6 Ea s-a hotărât apoi să plece din câmpiile Moabului împreună cu cele două nurori ale ei, pentru că a aflat că Domnul i-a cercetat poporul și i-a dat din nou hrană.
7 Naomi a plecat din locul în care locuise, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Au pornit la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.
8 La un moment dat însă Naomi le-a zis celor două nurori ale ei: – Plecați! Întoarceți-vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să se poarte față de voi cu bunătatea cu care și voi v-ați purtat față de cei ce au murit și față de mine!
9 Să dea Domnul ca fiecare din voi să găsească odihnă în casa viitorului soț! Apoi le-a sărutat de rămas bun, dar ele au început să plângă.
10 – Venim și noi cu tine la poporul tău, i-au zis ele.
11 – Nu, copilele mele, le-a răspuns Naomi, întoarceți-vă! De ce să veniți cu mine? Mai pot eu oare avea fii în pântecele meu, care să fie apoi soții voștri?
12 Întoarceți-vă, copilele mele! Plecați! Eu sunt prea bătrână să mai am un soț. Chiar dacă aș zice că mai este nădejde pentru mine, chiar dacă aș fi în noaptea aceasta cu un bărbat și aș naște fii,