7 Ea mi-a zis: „Te rog, dă-mi voie să culeg și să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Și de azi dimineață, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s-a odihnit decât pentru puțin timp, în adăpost.
8 Boaz i-a zis lui Rut: – Ascultă-mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor și să nu pleci de aici! Rămâi cu slujitoarele mele.
9 Uită-te unde vor secera pe ogor și du-te după ele! Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ți-e sete, poți să mergi la vase și să bei din ceea ce au scos slujitorii.
10 Atunci ea s-a aruncat cu fața la pământ și i-a zis: – Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta, ca să mă iei în seamă pe mine, o străină?
11 – Mi s-a spus despre tot ce ai făcut pentru soacra ta după moartea soțului tău, i-a răspuns Boaz, cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara în care te-ai născut, ca să vii la un popor pe care nu-l cunoșteai până mai ieri.
12 Domnul să-ți răsplătească fapta și răsplata să-ți fie deplină din partea Domnului, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăpostești!
13 – Să găsesc bunăvoință la tine și pe mai departe, stăpânul meu, i-a răspuns ea, pentru că vorbele tale m-au mângâiat și au atins inima slujnicei tale, deși eu nu sunt nici măcar ca una dintre slujitoarele tale.