1 Boaz s-a dus la poarta cetății și s-a așezat acolo. Tocmai atunci trecea cel ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz. Boaz i-a zis: – Prietene, întoarce-te și așază-te aici, te rog! Acesta s-a întors și s-a așezat.
2 Boaz a adus și zece dintre cei din sfatul bătrânilor cetății, zicându-le: – Așezați-vă aici! Ei s-au așezat acolo.
3 Apoi i-a zis celui cu drept de răscumpărare: – Naomi, care s-a întors din câmpiile Moabului, a scos la vânzare parcela de pământ care era a rudei noastre, Elimelek.
4 M-am gândit să te anunț și să-ți spun: „Cumpăr-o acum de față cu locuitorii și de față cu cei din sfatul bătrânilor poporului meu. Dacă vrei deci s-o răscumperi, răscumpăr-o, dar dacă nu vrei s-o răscumperi, atunci spune-mi, ca să știu, căci nu este nimeni înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine urmez eu. – O voi răscumpăra eu, i-a răspuns acesta.
5 – În ziua în care vei cumpăra parcela de la Naomi, i-a mai zis Boaz, va trebui s-o răscumperi și pe moabita Rut, soția celui ce a murit, ca să păstrezi numele mortului în cadrul moștenirii lui.
6 Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i-a răspuns: – Așa nu-mi permit s-o răscumpăr, ca nu cumva să-mi pun în primejdie propria moștenire. Răscumpăr-o tu! Poți lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu-mi permit s-o răscumpăr.
7 Pe vremuri, în Israel, pentru a întări toate rânduielile privitoare la răscumpărare și la schimbarea dreptului de răscumpărare, unul își scotea sandala și i-o dădea celuilalt. Aceasta slujea drept mărturie în Israel.