4 M-am gândit să te anunț și să-ți spun: „Cumpăr-o acum de față cu locuitorii și de față cu cei din sfatul bătrânilor poporului meu. Dacă vrei deci s-o răscumperi, răscumpăr-o, dar dacă nu vrei s-o răscumperi, atunci spune-mi, ca să știu, căci nu este nimeni înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine urmez eu. – O voi răscumpăra eu, i-a răspuns acesta.
5 – În ziua în care vei cumpăra parcela de la Naomi, i-a mai zis Boaz, va trebui s-o răscumperi și pe moabita Rut, soția celui ce a murit, ca să păstrezi numele mortului în cadrul moștenirii lui.
6 Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i-a răspuns: – Așa nu-mi permit s-o răscumpăr, ca nu cumva să-mi pun în primejdie propria moștenire. Răscumpăr-o tu! Poți lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu-mi permit s-o răscumpăr.
7 Pe vremuri, în Israel, pentru a întări toate rânduielile privitoare la răscumpărare și la schimbarea dreptului de răscumpărare, unul își scotea sandala și i-o dădea celuilalt. Aceasta slujea drept mărturie în Israel.
8 Deci cel ce avea drept de răscumpărare i-a zis lui Boaz: – Cumpăr-o tu! Apoi și-a scos sandala.
9 Atunci Boaz le-a zis celor din sfatul bătrânilor și întregului popor: – Astăzi sunteți martori că am cumpărat din mâna lui Naomi tot ce a aparținut lui Elimelek, lui Chilion și lui Mahlon.
10 De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahlon, am cumpărat-o de soție, ca să păstrez numele mortului în cadrul moștenirii lui, astfel încât să nu se șteargă numele acestuia dintre rudele lui și din cetatea sa. Sunteți martori astăzi!