1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. –
2 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav era fratele ei. –
3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.”
4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
6 Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
7 și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”
8 „Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?”
9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia;
10 dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.”
11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn.
14 Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.
15 Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.”
16 Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!”
17 Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19 mulți din iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte; iar Maria ședea în casă.
21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22 Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.”
23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”
24 „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
27 „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe sora sa Maria și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.”
29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El.
30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31 Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”
32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat.
34 Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.”
35 Isus plângea.
36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
37 Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră la intrarea căreia era așezată o piatră.
39 „Dați piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41 Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.
42 Știam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.”
45 Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
46 Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
47 Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
48 Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.”
49 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic;
50 oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?”
51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52 Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.
53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
54 De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei; ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
55 Paștile iudeilor era aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paști, ca să se curețe.
56 Ei căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?”
57 Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.