59 În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60 Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”
61 Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”
62 Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.
63 Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat.
64 În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu.
65 Pe toți vecinii i-a apucat frica și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.