11 Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.
12 Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ți cere; căci numai din Isaac va ieși o sămânță, care va purta cu adevărat numele tău.
13 Dar și pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânța ta.”
14 A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineață; a luat pâine și un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul și i-a dat drumul. Ea a plecat și a rătăcit prin pustiul Beer-Șeba.
15 Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș
16 și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A șezut, dar, în fața lui, la o parte, a ridicat glasul și a început să plângă.
17 Dumnezeu a auzit glasul copilului; și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar și i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.