17 Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
18 Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.”
19 S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei;
20 și au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde.
21 Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: și l-am adus înapoi cu noi.
22 Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.”
23 Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon.