2 „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate?
3 Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă? Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine?
4 Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, și sunt curat în ochii Tăi.” –
5 Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă
6 și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui, ale înțelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ți răsplătește totuși după fărădelegea ta.
7 Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?
8 Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face? Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști?