1 Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2 „Gândurile mele mă silesc să răspund, și frământarea mea nu-mi dă pace.
3 Am auzit mustrări care mă umplu de rușine, și din adâncul minții mele duhul mă face să răspund.
4 Nu știi tu că, demult de tot, de când a fost așezat omul pe pământ,
5 biruința celor răi a fost scurtă, și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6 Chiar dacă s-ar înălța până la ceruri, și capul i-ar ajunge până la nori,