12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă… Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!
13 Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
14 Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură.
15 Ochiul preacurvarului pândește amurgul: „Nimeni nu mă va vedea”, zice el, și își pune o maramă pe față.
16 Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină.
17 Pentru ei, dimineața este umbra morții, și când o văd, simt toate spaimele morții.
18 Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată și niciodată n-apucă pe drumul celor vii!