7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
8 Îi pătrunde ploaia munților, și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.
9 Aceia smulg pe orfan de la țâță, iau zălog tot ce are săracul.
10 Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii și-s flămânzi;
11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul și le este sete;
12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă… Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!
13 Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.