22 atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu ești nădejdea mea;”
25 dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem;
26 dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață,
27 și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
28 și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!