10 dar niciunul nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,
11 care ne învață mai mult decât pe dobitoacele pământului și ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?”
12 Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi.
13 Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.
14 Măcar că zici că nu-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L!
15 Dar pentru că mânia Lui nu pedepsește încă, nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire.
16 Așa că Iov își deschide gura degeaba și spune o mulțime de vorbe fără rost.”