12 Te lași tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13 Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.
14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle și le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui.