7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
8 O, de mi s-ar asculta dorința și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor și n-a fugit mântuirea de mine?