9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor și n-a fugit mântuirea de mine?
14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.