1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș, și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2 Cum suspină robul după umbră, cum își așteaptă muncitorul plata,
3 așa am eu parte de luni de durere, și partea mea sunt nopți de suferință.
4 Mă culc și zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârși noaptea?” Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5 Trupul mi se acoperă cu viermi și cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă și se desface.
6 Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului, se duc și nu mai am nicio nădejde!
7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.