7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8 Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, și nu voi mai fi.
9 Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților!
10 Nu se va mai întoarce în casa lui și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia.
11 De aceea nu-mi voi ține gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
12 Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
13 Când zic: „Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile,”