14 Încrederea lui este zdrobită, și sprijinul lui este o pânză de păianjen.
15 Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ține.
16 Cum dă soarele, înverzește, își întinde ramurile peste grădina sa,
17 își împletește rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.
18 Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el și zice: „Nu știu să te fi cunoscut vreodată!”
19 Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui; apoi din același pământ răsar alții după el.
20 Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană și nu ocrotește pe cei răi.