21 Nevinovat! Sunt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22 Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea și să fiu voios”,