1 Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustiul Țin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit și a fost îngropată Maria.
2 Adunarea n-avea apă. Și s-au răsculat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron.
3 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi, când au murit frații noștri înaintea Domnului!
4 Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustiul acesta, ca să murim în el noi și vitele noastre?
5 Pentru ce ne-ați scos din Egipt și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?”
6 Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa Cortului întâlnirii. Au căzut cu fața la pământ și li s-a arătat slava Domnului.
7 Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
8 „Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.”
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10 Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Și Moise le-a zis: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
11 Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug, așa încât a băut și adunarea, și au băut și vitele.
12 Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.”
13 Acestea sunt apele Meriba unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfințit între ei.
14 De la Cades, Moise a trimis niște soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Așa vorbește fratele tău, Israel: Tu știi toate suferințele prin care am trecut.
15 Părinții noștri s-au coborât în Egipt și am locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri.
16 Am strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău.
17 Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii și nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ținutul tău.”
18 Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îți voi ieși înainte cu sabia.”
19 Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare; și dacă vom bea din apa ta, eu și turmele mele, îți voi plăti prețul; nu-ți cer altceva decât să trec cu picioarele!”
20 El a răspuns: „Să nu cumva să treci!” Și Edom i-a ieșit înainte cu multă gloată și cu mână tare.
21 Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ținutul lui. Și Israel s-a abătut de la el.
22 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades și a ajuns la muntele Hor.
23 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron, lângă muntele Hor, la hotarele țării lui Edom:
24 „Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
25 Ia pe Aaron și pe fiul său Eleazar și suie-i pe muntele Hor.
26 Dezbracă pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui și va muri.”
27 Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în fața întregii adunări.
28 Moise a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise și Eleazar s-au coborât de pe munte.
29 Toată adunarea a văzut că Aaron murise, și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.