14 Capul și părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
15 picioarele Lui erau ca arama aprinsă, și arsă într-un cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
16 În mîna dreaptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, și fața Lui era ca soarele, cînd strălucește în toată puterea lui.
17 Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mîna dreaptă peste mine, și a zis: „Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi și Cel de pe urmă,
18 Cel viu. Am fost mort, și iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.
19 Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt și cele cari au să fie după ele.
20 Taina celor șapte stele, pe cari le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea și a celor șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele sînt îngerii celor șapte Biserici; și cele șapte sfeșnice, sînt șapte Biserici.