10 Am avut o mare bucurie în Domnul, că, însfîrșit, ați putut să vă înoiți iarăș simțimintele voastre față de mine. Vă gîndeați voi la așa ceva, dar vă lipsea prilejul.
11 Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m’am deprins să fiu mulțămit cu starea în care mă găsesc.
12 Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m’am deprins să fiu sătul și flămînd, să fiu în belșug și să fiu în lipsă.
13 Pot totul în Hristos, care mă întărește.
14 Dar bine ați făcut că ați luat parte la strîmtorarea mea.
15 Știți voi înșivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n’a avut legătură cu mine în ce privește „darea“ și „primirea“ afară de voi.
16 Căci mi-ați trimes în Tesalonic, odată, și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.