27 Deaceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!
28 Toate aceste lucruri s’au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar.
29 După douăsprezece luni, pe cînd se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon,
30 împăratul a luat cuvîntul, și a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?“
31 Nu se sfîrșise încă vorba aceasta a împăratului, și un glas s’a pogorît din cer și a zis: „Află, împărate Nebucadnețar, că ți s’a luat împărăția!
32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, și vei locui la un loc cu fiarele cîmpului; îți vor da să mănînci iarbă ca la boi, și vor trece peste tine șapte vremi, pînă vei recunoaște că Cel Prea Înalt stăpînește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!“ –
33 Chiar în clipa aceea, s’a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, și unghiile ca ghiarele păsărilor.“