Daniel 6 VDC

1 Dariu a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută două zeci de dregători, cari trebuiau să fie răspîndiți în toată împărăția;

2 a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nici o pagubă.

3 Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; și împăratul se gîndea să-l pună peste toată împărăția.

4 Atunci căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăției. Dar n’au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentrucă el era credincios, și nu se găsea nici o greșală la el și niciun lucru rău.

5 Atunci oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!“

6 Apoi aceste căpetenii și dregătorii aceștia s’au dus cu mare zarvă la împărat, și i-au vorbit așa: „Să trăiești vecinic, împărate Dariu!“

7 Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, și cîrmuitorii sînt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța, în timp de trei zeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.

8 Acum, împărate, întărește oprirea, și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor și Perșilor, care, odată dată, rămîne neschimbată.“

9 În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca și oprirea.

10 Cînd a aflat Daniel că s’a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.

11 Atunci oamenii aceștia au dat năvală în casă, și au găsit pe Daniel rugîndu-se și chemînd pe Dumnezeul lui.

12 Apoi s’au înfățișat înaintea împăratului, și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N’ai scris tu o oprire, care spune că oricine va înălța, timp de trei zeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? „Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea Mezilor și Perșilor, care nu se poate schimba!

13 Ei au luat din nou cuvîntul și au zis împăratului: „Daniel, unul din prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, și își face rugăciunea de trei ori pe zi!“

14 Împăratul s’a mîhnit foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s’a gîndit cum ar putea să scape pe Daniel; și pînă la asfințitul soarelui s’a trudit să-l scape.

15 Dar oamenii aceia au stăruit de împărat, și i-au zis: „Să știi, împărate, că, după legea Mezilor și Perșilor, orice oprire sau orice poruncă, întărită de împărat, nu se poate schimba!“

16 Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvîntul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!“

17 Au adus o piatră, și au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

18 Împăratul s’a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s’a adus nicio țiitoare, și n’a putut să doarmă.

19 În revărsatul zorilor, însă, împăratul s’a sculat și s’a dus în grabă la groapa cu lei.

20 Și apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul, și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei?“

21 Și Daniel a zis împăratului: „Vecinic să trăiești, împărate!

22 Dumnezeul meu a trimes pe îngerul Său și a închis gura leilor, cari nu mi-au făcut niciun rău, pentrucă am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n’am făcut nimic rău!“

23 Atunci împăratul s’a bucurat foarte mult, și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, și nu s’a găsit nicio rană pe el, pentrucă avusese încredere în Dumnezeul său.

24 Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia cari pîrîseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei, ei, copiii lor și nevestele lor; și, pînă să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărîmițat oasele.

25 După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug!

26 Poruncesc ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, și El dăinuiește vecinic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată, și stăpînirea Lui nu va avea sfîrșit.

27 El izbăvește și mîntuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!“

28 Daniel a dus-o bine supt domnia lui Dariu și supt domnia lui Cir, Persanul.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12