15 Au adus înaintea mea pe înțelepți și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tîlcuiască; dar n’au putut să tîlcuiască aceste cuvinte.
16 Am aflat că tu poți să tîlcuiești și să deslegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să mi-o tîlcuiești, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănțișor de aur la gît, și vei avea locul al treilea în cîrmuirea împărăției!“
17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ține-ți darurile, și dă altuia răsplătirile tale! Totuș voi citi împăratului scrierea, și i-o voi tîlcui.
18 Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadnețar: împărăție, mărime, slavă și strălucire;
19 și din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia, și scobora pe cine voia.
20 Dar cînd i s’a îngîmfat inima și i s’a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui;
21 a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s’a făcut ca a fiarelor, și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănînce iarbă ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, pînă cînd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpînește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea.