9 Din pricina aceasta împăratul Belșațar s’a spăimîntat foarte tare, fața i s’a îngălbenit și mai marii lui au rămas încremeniți.
10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: „Să trăiești vecinic, împărate! Să nu te turbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața!
11 În împărăția ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți; și pe vremea tatălui tău, s’au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori,
12 și anume, pentrucă s’a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, și să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tîlcuirea!“
13 Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvîntul, și a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul din prinșii de război ai lui Iuda, pe cari i-a adus aici din Iuda, tatăl meu împăratul?
14 Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor, și că la tine se găsesc lumini, pricepere, și o înțelepciune nemaipomenită.
15 Au adus înaintea mea pe înțelepți și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tîlcuiască; dar n’au putut să tîlcuiască aceste cuvinte.