20 Și apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul, și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei?“
21 Și Daniel a zis împăratului: „Vecinic să trăiești, împărate!
22 Dumnezeul meu a trimes pe îngerul Său și a închis gura leilor, cari nu mi-au făcut niciun rău, pentrucă am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n’am făcut nimic rău!“
23 Atunci împăratul s’a bucurat foarte mult, și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, și nu s’a găsit nicio rană pe el, pentrucă avusese încredere în Dumnezeul său.
24 Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia cari pîrîseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei, ei, copiii lor și nevestele lor; și, pînă să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărîmițat oasele.
25 După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug!
26 Poruncesc ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, și El dăinuiește vecinic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată, și stăpînirea Lui nu va avea sfîrșit.