1 În anul dintîi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis și a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul și a istorisit lucrurile de căpetenie.
2 Daniel a început și a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
3 Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta.
4 Cea dintîi semăna cu un leu, și avea aripi de vultur. M’am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s’au smuls aripile; și, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, și i s’a dat o inimă de om.
5 Și, iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într’o rînă; avea trei coaste în gură între dinți; și i s’a zis: „Scoală-te, și mănîncă multă carne!“
6 După aceea m’am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete, și i s’a dat stăpînire.
7 După aceea m’am uitat în vedeniile mele de noapte, și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fer, mînca, sfărîma, și călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, și avea zece coarne.