1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
2 Cînd am avut vedenia aceasta, mi s’a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam; și în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
3 Am ridicat ochii, m’am uitat, și iată că într’un rîu stătea un berbece, și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4 Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, și a ajuns puternic.
5 Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap dela apus, și a cutreierat toată fața pămîntului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6 A venit pînă la berbecele care avea coarne, și pe care-l văzusem stînd în rîu, și s’a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7 L-am văzut cum s’a apropiat de berbece, s’a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, și i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui.