9 Dintr’unul din ele a crescut un corn mic, care s’a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, și spre țara cea minunată.
10 S’a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat în picioare.
11 S’a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată, și i-a surpat locul locașului său celui sfînt.
12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început.
13 Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?“
14 Și el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfîntul Locaș va fi curățit!“
15 Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s’o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om.